Ouale incondeiate ale invieri

OUALE INCONDEIATE ALE INVIERII
Oul a fost dintotdeauna, chiar dinainte de a avea si caracteristici religioase, un simbol al creatiei, al noii vieti, inspirand din cele mai vechi timpuri numeroase legende si povesti. O intreaga literatura. Din cultura romaneasca, este suficient sa amintim creatiile a doi reprezentanti de seama: sculptorul Constantin Brancusi si poetul Ion Barbu, opera lor culminand in jurul acestui subiect - oul, considerat o forma geometrica ideala, o culme a perfectiunii.


DE CAND SE COLOREAZA OUALE?
Inceputurile colorarii oualor se pierd in indepartata epoca precrestina (inainte de Hristos), pe vremea cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara (data la care, ziua care creste devine egala cu noaptea). In acele vremuri, ouale colorate erau oferite ca un dar ce simboliza echilibrul, creatia si fecunditatea. Chiar si mai tarziu, la romani, ouale colorate chiar in rosu se numarau printre darurile oferite - la diferite jocuri si ceremonii religioase - in cadrul sarbatorii lui Ianus (personajul mitologic cu doua fete - una intoarsa spre trecut, cealalta privind spre viitor). Acest obicei al colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales de popoarele europene si asiatice. Spre deosebire de majoritatea tarilor Europei, in care acest obicei s-a restrans zonal sau chiar a disparut, in Romania s-a dezvoltat continuu, atingand adevarate culmi artistice cu fiecare an care a trecut: s-a perfectionat tehnica, s-au diversificat materialele si a sporit simbolistica motivelor.

Astfel, ouale “incondeiate” (numite si “impistrite” sau “muncite”) au ramas, la noi, o dovada permanenta a pastrarii unor datini, credinte si obiceiuri de Pasti transmise din generatie in generatie, ca o particularitate etnica romaneasca.


CUM SE REALIZEAZA UN OU INCONDEIAT?
La incondeiere, se folosesc oua de gaina (foarte rar, de gasca sau de rata), care se vopsesc cu culori vegetale, acoperindu-se initial cu ceara de albine. Pentru pictarea acestora, este nevoie de o pana de gasca, un pamatuf si o chisita (o unealta speciala, facuta dintr-o teava subtire de metal, cu un diametru atat de mic incat la interior sa se poata fixa un fir de par de porc - pentru “scrierea” motivului). Foarte interesanta si surprinzatoare s-a dovedit a fi inspiratia artistilor populari de a descoperi acele plante din care se pot obtine culori stabile si deosebite. Astfel, pentru rosu se folosesc coaja de mar dulce, coaja de maces, flori de sovarv si chiar frunze si flori de mar dulce. Galbenul este dat de coji de ceapa, coaja de malin si coaja de mar paduret. Colorarea cu albastru se face prin fierberea florilor de viorele, iar verdele se obtine din frunze de nuc, coaja de arin si muguri de mar paduret. Daca este nevoie, se poate face si un colorant negru, din coaja nucilor verzi sau coaja de lemnul cainelui (sau lemn-cainesc).

Ca tehnica, sunt doua variante de pregatire a oualor pentru incondeiere: fie se fierb inainte de vopsire, fie se golesc de continut (se scot albusul si galbenusul cu un dispozitiv asemanator cu seringa). In acest din urma caz, ouale pictate au doar rol decorativ. Pentru ornamentare se foloseste ceara calda, cu care se schiteaza desenul pe oul “alb”, dupa care se scufunda in culoarea de fond pregatita dinainte. Daca modelul are mai multe culori, se scufunda oul pe rand, in culori din ce in ce mai inchise, dupa ce se “scriu” motivele - de asemenea succesiv. Pentru a indeparta ceara, se pune - la final - oul aproape de o sursa de caldura si se sterge cu o panza. Apoi, se unge cu ulei (sau cu grasime) - pentru a-i da stralucire.


MODELE, SIMBOLURI SI RITUALURI
De-a lungul timpului, motivele ornamentale si coloritul s-au diversificat si s-au complicat, desi - in cele mai multe dintre localitati - adevarata semnificatie simbolica mai este cunoscuta doar de batranele satului. Ca modele, predomina ornamentele geometrice, cele reprezentand plante si animale (uneori chiar si pasari), dar apar in multe creatii si scene biblice. Totusi, motivele decorative si coloritul difera destul de mult de la o zona la alta, ba chiar si de la artizan la artizan, fiind influentate de imaginatia acestora.

Ca raspandire geografica, obiceiul incondeierii oualor acopera intreaga intindere a Romaniei. In Muntenia si Oltenia, modelele sunt inspirate de obicei din natura si sunt realizate cu mai putine culori. Dintre numeroasele localitati in care exista grupuri cunoscute de creatori, una dintre cele mai celebre este Oboga, din judetul Olt. In Transilvania si Banat descoperim o mare varietate de modele si culori, atat in creatiile romanilor de aici, cat si in cele ale unor nationalitati minoritare. Dintre capodoperele din Moldova, renumite pentru frumusete si complexitate, cele mai cunoscute sunt ouale incondeiate la Manastirea Sucevita, care sunt decorate cu margelute.

Atat de incarcate cu semnificatii religioase, ouale incondeiate sunt folosite nu numai ca simplu obiect de decor, ci si pentru practicarea unor ritualuri. Unul dintre cele mai frumoase astfel de obiceiuri s-a pastrat de sute de ani in Bucovina: cojile oualor de Pasti, impreuna cu alte resturi de la masa sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la “Blajini” (fiinte imaginare, incarnari ale copiilor care au murit nebotezati, al caror loc de veci se afla la “capatul lumii”, aproape de Apa Sambetei). Astfel, chiar daca un pic mai tarziu, si Blajinii primesc vestea cea mare: pentru toti crestinii a venit Pastele!

Obiceiuri si simboluri de Paste

Incepand cu traditii care si-au pierdut, in timp, semnificatia pascala (cum ar fi “stropitul fetelor”), pana la cea mai raspandita dintre imaginile sale, crucea rastignirii, Pastele este insotit de o multime de obiceiuri si simboluri. Pentru ca am amintit deja doua dintre acestea, sa incepem prin a spune ca “stropitul fetelor” este un obicei adoptat de ardeleni de la vecinii maghiari: tinerele sunt stropite, indoua zi de Pasti, cu apa de colonie. In Polonia, Ucraina si Germania, fetele se stropesc cu apa, crezandu-se ca zapada topita le face mai frumoase si le aduce noroc. De fapt, conform credintei religioase, obiceiul a fost adoptat in amintirea faptului ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Iisus care aduceau vestea Invierii. Crucea a fost, mai intai un simbol al rastignirii, devenind insa simbolul oficial al crestinismului.

OUALE ROSII
Ouale simbolizeaza mormantul purtator de viata al Mantuitorului, care s-a deschis la Invierea sa din morti. De aceea, cand sparg ouale, prin ciocnire, crestinii isi spun “Hristos a inviat!” si “Adevarat a inviat!”. Culoarea rosie simbolizeaza sangele lui Iisus, care a curs de pe cruce, colorand ouale aduse intr-un cos de Maica Domnului, pentru a-i imbuna pe soldatii care il pazeau pe Hristos. O alta legenda prin care se incearca o explicatie despre culoarea oualor aminteste despre neincrederea cu care vestea Invierii lui Iisus a fost primita de unii. Se spune ca o precupeata care vindea oua in piata ar fi zis: “Voi crede ca a inviat cand ouale astea se vor rosi”. Si chiar asa s-a si intamplat... Ciocnitul oualor se face “cap” la “cap” si “dos” la “dos”, existand credinta ca aceia care ciocnesc se vor intalni pe lumea cealalta. Cel care sparge oul celuilalt are voie sa i-l ia. Daca acesta refuza, se spune ca va manca acel ou, pe lumea cealalta, stricat si uns cu pacura.

PASCA
O singura data pe an, de Sfintele Pasti, gospodinele crestine fac un fel de cozonacel din aluat dospit, umplut cu branza de vaci, stafide si smantana: pasca. Aceasta are o forma rotunda, deoarece se crede ca scutecele pruncului Iisus au fost rotunde. Avand pe centru o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit. In acele localitati in care inca se mai pastreaza obiceiurile si mai exista cuptoare zidite, gospodinele respecta un ritual stravechi inainte de a pune pasca la copt: fac semnul crucii cu lopata pe peretii cuptorului si spun “Cruce-n casa / Cruce-n piatra / Dumnezeu cu noi la masa / Maica Precista pe fereastra”. Si despre originea pascai exista o legenda, care spune ca, in timp ce mergea sa predice impreuna cu apostolii sai, Iisus a fost gazduit de un om foarte primitor. A doua zi, la plecare, omul le-a pus tuturor in traista, fara stirea cuiva, paine pentru drum. Dupa ce au plecat, apostolii l-au intrebat pe Iisus cind va fi Pastele, iar Mantuitorul le-a raspuns: “atunci cand veti gasi paine in traistele voastre goale”.

LUMANAREA DE INVIERE
In noaptea de Inviere, toti crestinii merg la biserica. Fiecare credincios poarta in mana o lumanare, pe care o va aprinde din Lumina adusa de preot de pe masa Sfantului Altar. Aceasta luminare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Dumnezeu impotriva pacatului. Multi pastreaza restul de lumanare ramasa nearsa dupa slujba Invierii si o aprind in cursul anului, daca au un mare necaz in familie. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor credinciosilor sfintele pasti, adica paine sfintita, stropita cu vin si cu agheasma.

MIELUL
Dupa traditie, in familiile crestine, in zilele de Pasti, carnea de miel nu trebuie sa lipseasca de pe masa. Mielul jertfit il simbolizeaza chiar pe Mantuitorul nostru, Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat.

Sfintele Pasti

Sfintele Pasti

Considerat cea mai mare sarbatoare crestina, Pastele este celebrarea Invierii lui Iisus Hristos, intemeietorul religiei crestine, nascut la Betleem, din Fecioara Maria. Botezat la 30 de ani de Ioan si prezentat multimii drept Mesia, Hristos si-a ales 12 ucenici si, vreme de trei ani, si-a predicat invatatura in Galileea si in Iudeea. S-a intors apoi in Ierusalim, unde a trebuit sa infrunte mania fariseilor (sectanti mozaici) si a mai marilor preotilor, care ii contestau dumnezeirea. Fiind tradat de Iuda, Hristos a fost adus la judecata in fata lui Caiafa (mare preot iudeu) si a Sinedriului, care L-au condamnat la moarte pentru blasfemia de a-si fi spus Fiul lui Dumnezeu. A fost rastignit pe varful colinei Golgota, intre doi talhari, dupa ce si-a carat crucea in spate. Inmormantat, Iisus Hristos a inviat dupa trei zile si s-a ridicat la cer dupa alte 40.

Despre Paste s-au scris o multime de lucrari, religioase si laice, s-au facut mai multe filme (artistice sau documentare), dar nimic nu poate descrie in cuvinte si imagini marea taina a Invierii Domnului, a biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Aceasta mare sarbatoare crestina este precedata de un post de 40 de zile (sapte saptamani, incepand cu Lasatul secului), perioada numita Postul Pastelui. Iar ultima sa saptamana, numita Saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere, imediat dupa ultima duminica dinaintea Pastelui, cea a Floriilor, in care se sarbatoreste intrarea lui Iisus in Ierusalim. De a doua zi, in Saptamana Mare, se rememoreaza tot ce a facut Mantuitorul pe pamant. Prin post, reculegere si rugaciune, credinciosii parcurg acum cele sapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul, fiecare zi din Saptamana Patimilor semnificand un nou pas al lui Iisus pe drumul catre rastignire si Inviere.

In ziua de luni este pomenit Iosif Patriarhul, cel pe care proprii frati l-au batut si, crezandu-l mort, l-au parasit pe camp. Dar acesta traia si, dupa ce a dus o viata de sclav, a ajuns print al Egiptului, i-a iertat pe cei care i-au gresit si si-a salvat de la foamete familia si poporul. Povestea lui Iosif prefigureaza aparitia lui Iisus, care - desi vandut pentru 30 de arginti, arestat si batjocorit, condamnat la moarte si rastignit - a iertat si a mantuit omenirea. Ziua de marti este dedicata Predicii de pe Muntele Maslinilor, in care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, dar si propria Sa inviere. Slujba de miercuri aduce aminte despre doua personaje pacatoase: desfranata care - spaland cu lacrimile sale, plina de cainta, picioarele lui Iisus - se mantuieste si apostolul Iuda, cel care tradand se pedepseste. Joia Mare este ziua in care a avut loc Cina cea de taina si vanzarea lui Iisus de catre Iuda.

Hristos s-a pregatit atunci pentru moarte si inviere, oferindu-le la acea masa, simbolic, ucenicilor trupul si sangele Lui - painea si vinul mantuirii. Incepand din acea zi, pana la Inviere, nu se mai trag clopotele la biserica, ci doar se bate toaca. Vinerea Mare (sau Vinerea Neagra) este ziua in care Iisus Hristos a fost rastignit, pe Muntele Golgota. El se ruga in Gradina Ghetsimani cand a fost prins, arestat, judecat de evrei si de romani, incoronat cu spini, batut si batjocorit. Si-a purtat pe umeri crucea pana in varful Golgotei, unde a fost rastignit intre doi talhari. Sambata Pastelui simbolizeaza “odihna” in mormant a trupului Mantuitorului. Seara, in biserici se aprind luminile, anuntandu-se astfel ca se apropie vremea ca toti credinciosii sa se pregateasca pentru veghea din noaptea Invierii. Si Invierea s-a produs! Iisus a inviat din morti si s-a aratat viu ucenicilor Sai si Fecioarei Maria. In miez de noapte, in biserici se oficiaza slujba Sfintelor Pasti.

Sunt sfintite pasca, ouale rosii si celelalte bucate, pentru ca postul de aproape sapte saptamani a luat sfarsit. Credinciosii iau Lumina din Lumina, spun “Hristos a inviat!” si raspund “Adevarat a inviat!” - formule cu care urmeaza sa se salute timp de 40 de zile, pana la sarbatoarea Inaltarii Domnului. Se impart acum Sfintele Pasti (paine stropita cu vin), care se mananca dimineata, inainte de orice, iar dupa slujba credinciosii pornesc catre casele lor tinand in maini lumanari aprinse, ca dovada a biruintei lui Iisus asupra intunericului.

Unul dintre cele mai semnificative simboluri pascale sunt ouale rosii, a caror culoare aminteste de sangele lui Iisus, care a curs pe cruce pentru mantuirea omenirii. Legenda spune ca, la rastignirea lui Hristos, Fecioara Maria a pus un cos cu oua sub cruce, ca sa-i imbuneze pe soldatii care il pazeau, iar acestea au fost inrosite de sangele Mantuitorului. De asemenea, gospodinele crestine coc, o singura data pe an, de Sfintele Pasti, pasca. Aceasta are o forma rotunda, pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avand la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit. Dupa traditie, in familiile crestine se mananca in zilele de Pasti carne de miel. Mielul il simbolizeaza chiar pe Mantuitorul nostru, Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat.

Si in tarile crestine europene exista multe obiceiuri de Pasti. In Anglia, de exemplu, se obisnuieste ca de Paste sa se daruiasca oua foarte mari de ciocolata. In Bulgaria, pictarea oualor este o indeletnicire a calugaritelor din manastiri, iar in Elvetia sunt zone in care exista credinta ca ouale de Pasti sunt facute de cuci sau chiar de iepurasi. De aceea, copiii pregatesc din primele flori de primavara cate un cuib in care acestea sa fie depuse. In Olanda, parintii vopsesc oua verzi, pe care le ascund in iarba, iar copiii pornesc sa le caute, obicei tinut si in Germania, dar cu oua de diverse alte culori. Suedezii orneaza ouale cu desene hazlii si cu versuri in rime, care se citesc cu glas tare, inainte de a le manca. In Ungaria, ouale sunt vopsite in rosu sau galben, iar pe ele se deseneaza apoi diferite motive ornamentale, cele mai intalnite fiind cele ce reprezinta stoguri de fan, case, fantani cu cumpana si femei cu cosuri in maini.

O mai veche traditie romaneasca, pastrata si acum, cere gospodinelor sa vopseasca ouale cu culori naturale. Astfel, ele fac oua galbene si portocalii, fierbandu-le cu coji de nuca sau foi de ceapa, rosii - cu felii de sfecla, castanii - cu frunze de nuc, verzui - cu spanac si chiar albastre - cu foi de varza rosie!

Cand cade Pastele?

Diferitele conceptii cu privire la data serbarii Pastelui au dus la serioase discutii intre adeptii anumitor practici, care uneori puteau provoca adevarate rupturi in randul bisericii. O prima uniformizare a datei serbarii Pastelui a incercat sa introduca, pentru intreaga lume crestina, Sinodul I Ecumenic (desfasurat la Niceea, in anul 325, din initiativa imparatului Constantin cel Mare), care a decis ca:

Pastele se va serba intotdeauna duminica

Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastelui crestin)

Cand 14 Nisan (aprilie) sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara cade duminica, Pastele va fi serbat duminica urmatoare, pentru a nu fi in acelasi timp cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia.

Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din fiecare an va fi calculata din timp de Patriarhia din Alexandria (oras din Egipt, in care traiau cei mai priceputi astronomi ai acelor timpuri), iar aceasta o va comunica si celorlalte biserici crestine.