Ouale incondeiate ale invieri

OUALE INCONDEIATE ALE INVIERII
Oul a fost dintotdeauna, chiar dinainte de a avea si caracteristici religioase, un simbol al creatiei, al noii vieti, inspirand din cele mai vechi timpuri numeroase legende si povesti. O intreaga literatura. Din cultura romaneasca, este suficient sa amintim creatiile a doi reprezentanti de seama: sculptorul Constantin Brancusi si poetul Ion Barbu, opera lor culminand in jurul acestui subiect - oul, considerat o forma geometrica ideala, o culme a perfectiunii.


DE CAND SE COLOREAZA OUALE?
Inceputurile colorarii oualor se pierd in indepartata epoca precrestina (inainte de Hristos), pe vremea cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara (data la care, ziua care creste devine egala cu noaptea). In acele vremuri, ouale colorate erau oferite ca un dar ce simboliza echilibrul, creatia si fecunditatea. Chiar si mai tarziu, la romani, ouale colorate chiar in rosu se numarau printre darurile oferite - la diferite jocuri si ceremonii religioase - in cadrul sarbatorii lui Ianus (personajul mitologic cu doua fete - una intoarsa spre trecut, cealalta privind spre viitor). Acest obicei al colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales de popoarele europene si asiatice. Spre deosebire de majoritatea tarilor Europei, in care acest obicei s-a restrans zonal sau chiar a disparut, in Romania s-a dezvoltat continuu, atingand adevarate culmi artistice cu fiecare an care a trecut: s-a perfectionat tehnica, s-au diversificat materialele si a sporit simbolistica motivelor.

Astfel, ouale “incondeiate” (numite si “impistrite” sau “muncite”) au ramas, la noi, o dovada permanenta a pastrarii unor datini, credinte si obiceiuri de Pasti transmise din generatie in generatie, ca o particularitate etnica romaneasca.


CUM SE REALIZEAZA UN OU INCONDEIAT?
La incondeiere, se folosesc oua de gaina (foarte rar, de gasca sau de rata), care se vopsesc cu culori vegetale, acoperindu-se initial cu ceara de albine. Pentru pictarea acestora, este nevoie de o pana de gasca, un pamatuf si o chisita (o unealta speciala, facuta dintr-o teava subtire de metal, cu un diametru atat de mic incat la interior sa se poata fixa un fir de par de porc - pentru “scrierea” motivului). Foarte interesanta si surprinzatoare s-a dovedit a fi inspiratia artistilor populari de a descoperi acele plante din care se pot obtine culori stabile si deosebite. Astfel, pentru rosu se folosesc coaja de mar dulce, coaja de maces, flori de sovarv si chiar frunze si flori de mar dulce. Galbenul este dat de coji de ceapa, coaja de malin si coaja de mar paduret. Colorarea cu albastru se face prin fierberea florilor de viorele, iar verdele se obtine din frunze de nuc, coaja de arin si muguri de mar paduret. Daca este nevoie, se poate face si un colorant negru, din coaja nucilor verzi sau coaja de lemnul cainelui (sau lemn-cainesc).

Ca tehnica, sunt doua variante de pregatire a oualor pentru incondeiere: fie se fierb inainte de vopsire, fie se golesc de continut (se scot albusul si galbenusul cu un dispozitiv asemanator cu seringa). In acest din urma caz, ouale pictate au doar rol decorativ. Pentru ornamentare se foloseste ceara calda, cu care se schiteaza desenul pe oul “alb”, dupa care se scufunda in culoarea de fond pregatita dinainte. Daca modelul are mai multe culori, se scufunda oul pe rand, in culori din ce in ce mai inchise, dupa ce se “scriu” motivele - de asemenea succesiv. Pentru a indeparta ceara, se pune - la final - oul aproape de o sursa de caldura si se sterge cu o panza. Apoi, se unge cu ulei (sau cu grasime) - pentru a-i da stralucire.


MODELE, SIMBOLURI SI RITUALURI
De-a lungul timpului, motivele ornamentale si coloritul s-au diversificat si s-au complicat, desi - in cele mai multe dintre localitati - adevarata semnificatie simbolica mai este cunoscuta doar de batranele satului. Ca modele, predomina ornamentele geometrice, cele reprezentand plante si animale (uneori chiar si pasari), dar apar in multe creatii si scene biblice. Totusi, motivele decorative si coloritul difera destul de mult de la o zona la alta, ba chiar si de la artizan la artizan, fiind influentate de imaginatia acestora.

Ca raspandire geografica, obiceiul incondeierii oualor acopera intreaga intindere a Romaniei. In Muntenia si Oltenia, modelele sunt inspirate de obicei din natura si sunt realizate cu mai putine culori. Dintre numeroasele localitati in care exista grupuri cunoscute de creatori, una dintre cele mai celebre este Oboga, din judetul Olt. In Transilvania si Banat descoperim o mare varietate de modele si culori, atat in creatiile romanilor de aici, cat si in cele ale unor nationalitati minoritare. Dintre capodoperele din Moldova, renumite pentru frumusete si complexitate, cele mai cunoscute sunt ouale incondeiate la Manastirea Sucevita, care sunt decorate cu margelute.

Atat de incarcate cu semnificatii religioase, ouale incondeiate sunt folosite nu numai ca simplu obiect de decor, ci si pentru practicarea unor ritualuri. Unul dintre cele mai frumoase astfel de obiceiuri s-a pastrat de sute de ani in Bucovina: cojile oualor de Pasti, impreuna cu alte resturi de la masa sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la “Blajini” (fiinte imaginare, incarnari ale copiilor care au murit nebotezati, al caror loc de veci se afla la “capatul lumii”, aproape de Apa Sambetei). Astfel, chiar daca un pic mai tarziu, si Blajinii primesc vestea cea mare: pentru toti crestinii a venit Pastele!